Bolile inimii si dieta alimentara

 

 

 

 

 

 

Bolile inimii.

 

 

 In prevenirea arterosclerozei coronariene, de exemplu, regimul alimentar este de cea mai mare importanţă, întrucît, de obicei, bolnavul mai suferă şi de alte boli sau tulburări de nutriţie (diabet zaharat, obezitate etc.).

Studiile epidemiologice şi observaţiile clinice făcute pe cazuri de ateroscîeroză coronariană au dovedit rolul alimentaţiei în producerea unor tulburări în distribuţia în sînge şi ţesuturi a grăsimilor. Aceasta se referă atît la cantitatea, cît şi la felul grăsimilor ingerate. Dar cu toate că se dă o importanţă deosebită ingerării de grăsimi, nu orice grăsime măreşte nivelul lipidelor din serul sanguin.

Pentru prevenirea accidentelor cardiace se indică respectarea unei diete alimentare în care grăsimile să nu depăşească 30 % din totalul caloriilor pe 24 de ore. Se recomandă în schimb consumarea acizilor graşi nesaturaţi şi înlocuirea grăsimilor animale cu cele nesaturate, vegetale sau de peşte. De asemenea se vor reduce din alimentaţie ouăle, simntîna, untul, frişca şi derivatele din lapte gras (brînza de burduf), viscerele (creier, măduvă, ficat etc.), dar se permit, în cantităţile menţionate, uleiul din germeni de porumb, de măsline şi de floarea soarelui.

aie pofta de mîncare, ci se va obţine slăbirea printr-un regim hipocaloric şi hipo-sodat.

Important în dieta cardiacilor:

— Sarea va fi redusă, nu însă interzisă, permiţîndu-se 5 pînă la 8 g, care va fi întrebuinţată în timpul mesei, mîncărurile fiind pregătite fără sare.

— Poate fi întrebuinţată în orice cantitate sarea fără sodiu, care se vinde în farmacii, mai ales că ea este bogată în ioni de potasiu, necesari unei bune funcţionări a muşchiului cardiac.

Printr-un regim bogat în albumine şi limitat în hidraţi de carbon se poate obţine o scădere progresivă în greutate. Cazurile de obezitate consecutiv unor disfuncţii endocrine sînt relativ rare şi acestea vor fi corectate de specialişti, căci unii hormoni pot influenţa, în plus sau în minus, activitatea cardiacă, ducînd la apariţia sau înmulţirea acceselor de angină pectorală sau la instalarea insuficienţelor cardiace. S-a constatat faptul că 90 % din cazurile de obezitate au drept cauză principală alimentaţia în exces. Deci, dietetica are valoarea unui tratament cauzal în această afecţiune.

Predispoziţia la obezitate este o realitate la persoanele cu o anumită constituţie neuroendocrină şi un anumit temperament; de aceea se impune o supraveghere a acestora pe tot timpul vieţii. Dacă îngrăşarea la aceste persoane se produce foarte uşor, slăbirea este mult mai dificilă.

— La persoanele grase, dacă scad în greutate în urma micşorării numărului de calorii din alimentaţie, se constată scăderea colesterolului din sînge, precum şi a lipoprotenelor, care contribuie la formarea aterosclerozei.

 

 

 

 

 

Hidranţii de carbon care intră în cea mai mare parte în compoziţia pastelor făinoase, a pîinii, precum şi a dulciurilor sub orice formă, pot fi mai larg folosiţi în alimentaţia cardiacilor, cu condiţia ca numărul de calorii să nu depăşească limitele admise. Hidraţii de carbon din legume şi fructe, fiind cel mai greu de asimilat (în afara celor din struguri şi din merele foarte dulci), pot fi folosiţi mai larg în alimentaţia dietetică.

Cu privire la substanţele proteice (albuminele), care sînt elementele reparatoare ale ţesuturilor şi au o mare acţiune dinamică, datele obţinute pînă în prezent nu sînt destul de convingătoare în privinţa rolului lor în dezvoltarea aterosclerozei. Nu se va reduce deci cantitatea de albumine din alimentaţia bolnavilor de ateroscîeroză. Se permit 80—100 g albumine, sub formă de lapte degresat, brînză de vacă, carne şi chiar ouă.

— Carnea se recomandă să fie consumată fiartă. Trebuie ştiut că un regim deficitar în proteine contribuie la acumularea colesterolului în organism, favorizînd dezvoltarea aterosclerozei. Astăzi se vorbeşte mai mult de scăderea numărului de calorii din hrană, indiferent de alimentele ingerate, decît-de originea acestora.

— Dieta trebuie să fie individualizată avîndu-se în vedere starea de nutriţie, felul de viaţă şi metabolismul bolnavului. In mod practic se recomandă stabilirea numărului de calorii din raţia alimentară, ţinînd seama de greutatea bolnavului, care trebuie urmărită periodic, ştiut fiind că ateroscleroza se întîlneşte mai frecvent la persoanele grase, decît la cele slabe.

— Obezitatea este unul dintre factorii importanţei de risc în producerea sau recidivarea infarctului.

— Un cardiac care a avut recent un infarct miocardic se găseşte într-o fază evolutivă a aterosclerozei, deci măsurile de ordin alimentar sînt de importanţă capitală. El nu va fi însă înfometat, întrucît s-a observat apariţia frecventă a infarctului miocardic la persoanele obeze supuse unei slăbiri prea bruşte.

La un bolnav care a suferit un infarct micardic şi nu este obez este important nu atît restricţia alimentară, cît modul de preparare a alimentelor. Acesta trebuie să uşureze digestia.

— Se ştie că mîncării i se poate da gust, chiar cînd este preparată fără sau cu puţină sare, şi prin adăugarea fără abuz a unor dintre condimentele permise: piper, oţet, usturoi, ceapă, pătrunjel, boia etc.

— Persoanelor obişnuite să bea vin sau bere le este permisă doar o cantitate de 50—100 ml vin sau 100 ml bere la masa principală.

Cercetările au arătat că o cantitate mai mare de vin, alături de un regim redus în hidraţi de carbon şi albumine, este însoţită de o creştere a grăsimilor în sînge, care favorizează dezvoltarea aterosclerozei. De asemenea, celor care au obiceiul să bea cîte o cafea le reamintim că pot bea din cînd în cînd cîte 50 ml cafea.

Atenţie !

— Consumarea cu regularitate şi în cantităţi mari a cafelei creează condiţii favorizante pentru ateroscleroză, întrucît cafeina are un efect excitant asupra sistemului nervos central şi determină creşterea grăsimilor în sînge.

Desi chiar pentru medici, problema fumatului este destul de controversată, tununul trebuie abandonat, deoarece, pe lîngă efectul iritant asupra căilor respiratorii, s-a dovedit că măreşte şi numărul bătăilor inimii şi produce o strîngere a arterelor, evidenţiată la extremităţi.

Apele minerale sînt în general admise: cele sărate şi bogate în săruri de sodiu, bicarbonat, fosfat şi citrat vor fi folosite cu restricţie. Dietele antiaterosclerotice influenţează favorabil, în marea majoritate a cazurilor, evoluţia aterosclerozei, afecţiune care nu mai este considerată incurabilă şi ireversibilă. Astăzi se poate vorbi de un tratament si de o profilaxie a acestei boli. In concluzie, trebuie reţinute ca norme de alimentaţie: mese reduse cantitativ, dar mai frecvente, fără sare şi cu lichide puţine, iar o zi pe săp-tămînă un regim de crudităţi format din salate şi fructe.