Scrumbie cu saramura
Gratarul
Acasa le-a dezbracat frumos de solzi, cu mana – scrumbia e un peste grasut si se curata foarte usor de solzi, spre deosebire de un crap, de exemplu – le-a curatat de mate, le-a crestat “pe bie” (adica oblic) cam la fiecare 5 cm, si le-a pus pe gratar. Fireste, gratarul ar fi mai gustos daca e cu carbuni, dar e bun si ala de la aragaz. Unii prefera scrumbia la gratar cu tot cu cap. Mama le-a decapitat pentru ca erau prea vorbarete.
Pont: Rolul crestaturilor “pe bie” e acela de a inmuia oasele scrumbiei in timpul coacerii, astfel incat atunci cand il despicati in farfurie sa nu fie nevoie sa cotrobaiti toata carnea pestelui in cautarea oscioarelor. In felul asta ramane de scos doar sira spinarii, iar restul se mananca fara grija ca va ramane ceva in gat.
Saramura
Pont: Toate cantitatile sunt orientative. Pe masura ce adaugati trebuie sa gustati ca sa vedeti daca v-ar placea mai sarata, mai piperata, mai iute.
Toata compozitia asta se da intr-un clocot si apoi se da la o parte de pe foc.
Cand se raceste un pic adaugati o lingura-doua de usturoi pisat daca va place. Saramura poate fi foarte gustoasa si fara usturoi.
Mama are obiceiul de a baga pestele direct de pe gratar in toata cratita cu saramura, astfel incat pestii sa se patrunda bine cu gustul saramurii. Abia apoi se serveste fiecare de acolo. Exista, insa, si varianta sa adaugi saramura cu lingura peste pestele scos pe farfurie. In acest caz va predomia gustul de peste la gratar, cu saramura.
Scrumbiile deja n-au mai avut nicio dorinta dupa toate astea, dar voi puteti sa le surprindeti cu o portie de mamaliga calda :) Si nu uitati vinul ala pus la rece, alb, sec, si usor spritat. Vremea e tocmai buna, pofta sa fie!