Herpes genital
Dupa ce te-ai infectat cu virusul herpesului genital, este posibil ca simptomele sa nu apara intr-o zi sau intr-o saptamana. Poate dura luni, chiar si ani pana observi ceva. Din cauza aceasta este greu de stiut cand virusul a patruns in corp. Dupa ce au fost infectati, unii oameni pot observa o prima izbucnire. Aceasta insa nu este proeminenta. Dar la altele persoane, virusul instalat poate izbucni printr-o forma severa chiar la cateva zile de la contaminare.
Simptomele herpesului genital variaza si pot include:
- o arsura, basici, taieturi sau rani in zona genitala (vagin, vulva, anus, penis sau scrot);
- furnicaturi, arsuri sau senzatia de scarpinare in zona genitala;
- dureri in zona genitala;
- scurgeri din penis sau vagin;
- dureri sau arsuri in timpul urinarii;
- simptome de gripa (dureri de cap, febra) si glande umflate (noduli) in vintre;
- sau, in caz contrar, este posibil ca aceste simptome sa lipseasca cu desavarsire.
Simptomele herpesului genital pot aparea in diferite locuri ale corpului. Odata ce o persoana este infectata, virusul inactiv se afla intre nervii sacrali de la baza coloanei vertebrale. Odata activ, virusul trece prin caile nervoase spre suprafata pielii, unde poate izbucni. Nervii din fese, zona genitala si coapse sunt conectati. Deci o izbucnire poate aparea in zona anusului, pe fese, coapse, penis, scrot, vagin si/sau vulva.
Herpesul genital este una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala (BTS) in Statele Unite. Aproximativ 50 de milioane de americani au herpes genital; 1 milion sunt infectati anual. Asociatia Americana de Sanatate (ASHA) afirma ca unul din 5 adulti au herpes genital.
Oricine a avut sau are contact sexual. Herpesul genital este mai intalnit la femei (aproximativ o femeie din patru) decat la barbati (aproape unul din cinci).
Da, atata vreme cat simptomele sunt vizibile si dureroase, desi ele pot fi subtile si uneori nerecunoscute. De fapt, aproximativ 75% dintre persoanele care sunt infectate nu stiu de existenta virusului in organismul lor.
Factorii care transforma virusul pasiv in activ variaza de la persoana la persoana si de obicei ei nu pot fi evitati. Unii factori sunt presupusi a fi ranirile, lumina soarelui, stresul emotional si fizic, ciclul menstrual, alte boli (in special cele care se manifesta si prin febra), traume medicale, medicamentele steroide (de exemplu cele administrate in cazul astmului), relatiile sexuale si dieta alimentara neadecvata.
Daca stii ca ai fost expusa virusului si daca ai simptomele clasice (de exemplu dureri, basici pe umflaturi rosii ale pielii), doctorul te poate diagnostica doar pe aceasta baza. Oricum, daca o persoana care nu nu are aceste semne sau daca diagnosticul este incert, exista doua tipuri de teste care pot fi facute. Prin unul dintre ele se cauta existenta herpesului genital in celule luate din puncte sensibile. Un test al sangelui este folosit pentru a masura raspunsul imunitatii corpului (anticorpii) impotriva herpesului genital.
Cel mai adesea, herpesul genital este transmis pe cale sexuala. Oricum, nu penetrarea sexuala este necesara pentru transmitere. Virusul se ia de la o persoana cand celulele infectate ale purtatorului sunt in contact cu celule ale altei persoane intr-un mediu in care gasim caldura si umezeala (de exemplu contact sexual). Herpesul genital poate fi raspandit printr-o varietate de cai: gura – vagin (penis) sau invers, deget – vagin (penis), penis – anus, sau alte combinatii ale acestora.