Artroza
In bolile artrozice se descriu trei stadii: stadiul preartrozic, stadiul artrozic propriu-zis şi stadiul complicaţiilor tardive.
O cauză a activării reumatismului degenerativ poate fi şi osteoporomalacia. Există o legătură strânsă între artroze şi factorii metabolici. Hiperuricemia predomină mai ales la sexul masculin. In 28% din cazuri, artroza se însoţeşte de hiper-uricemie; întâlnim în antecedentele reumatismului degenerativ gută şi obezitate.
Este necesar să deosebim alterările ţesuturilor aparatului locomotor produse prin îmbătrânire şi degenerescentă.
O legătură strânsă există între articulaţia artrozică şi aparatul musculo-liga-mentar, ceea ce face ca artrozele, aproape totdeauna, să se însoţească de neuro-mialgii, care se manifestă prin dureri şi redoare musculară.
Spondiloza este o boală degenerativă a coloanei vertebrale interesând discul, articulaţiile intervertebrale şi întreg aparatul musculo-ligamentar corespunzător. Trebuie să distingem de la început spondiloza anatomică sau radiologică asimptomatică, de spondiloza clinică simptomatică.
In spondiloza cervicală predomină rigiditatea dureroasă a cefei, cracmentele şi contractura musculară.
Spondiloza dorsală cu simptome clinice o întâlnim mai rar şi se manifestă mai ales prin nevralgii intercostale, simulând uneori boli cardiace sau digestive. O formă specială de spondiloză dorsală este boala Scheuermann, care începe din copilărie. Spondiloza lombară generează lombalgii, lombo-sciatalgii. Printre factorii favorizanţi ai spondilozei lombare amintim poziţiile nefiziologice în timpul lucrului.
Artrozele membrelor inferioare sunt mult mai frecvente; cea mai gravă este coxoza sau atroza coxo-femurală. Gonartroza poate fi de origine traumatică, statică, endocrină şi vasculară.
Artrozele întâlnite la nivelul piciorului sunt numeroase: tibio-tarsiene, subas-tragaliene, medio-tarsiene şi metatarso-falangiană a halucelui. Artrozele membrelor superioare sânt mult mai rare.
Artrozele degetelor şi mâinilor se dezvoltă mai frecvent la femei. Rizartroza policelui este însoţită de dureri la baza degetului mare. Artrozele cotului se dezvoltă în urma traumatismelor profesionale. Artrozele umărului reprezintă cam 2% din afecţiunile umărului. Artroza temporo-mandibulară se întâlneşte rar.
Toate aceste artroze se asociază la rândul lor cu alte artroze şi neuromialgii, dând poliartrozele.
Poliartrozele se pot asocia cu gută, infecţii de focar, infecţii catarale, care le pot schimba evoluţia şi prognosticul; unele poliartroze se asociază cu o componentă psihogenă şi altele se transformă în poliartrită reumatismală.
Tratamentul poliartrozelor este complex: medicamentos, fizioterapie, kine-ziterapic şi balneofizioterapic. Regimul alimentar are însă o mare importanţă. La artrozicii supraponderali trebuie să prescriem un regim de slăbire: grăsimile, dulciurile, făinoasele, pâinea, lichidele în cantităţi reduse. Sigur că obezitatea poate avea şi cauze endocrine, nervoase, constituţionale, dar supraalimentaţia şi sedentarismul rămân cauzele principale asupra cărora putem acţiona.
Artrozele se pot asocia cu componenta metabolică, mai ales cu guta şi diabetul. Diabeticilor trebuie să le administrăm un tratament adecvat stadiului. Reumatismul gutos se poate asocia cu reumatismul degenerativ. Cura de fructe se administrează în perioadele acute ale reumatismului gutos; o putem administra şi în formele cronice de reumatism gutos, unde se prescriu 1—2 zile de fructe pe săptămână. Fructele trebuie să fie bine coapte; se vor servi toate formele de sucuri de fructe sau fructe rase pe râzătoare, sau bine mestecate, fără coajă. In artrozele cu componentă gutoasă vom prescrie, pentru primele zile, o alimentaţie lichidă: sucuri de fructe, lapte, apă alcalină până la 3 l/zi; alcalinizarea lichidelor se măreşte prin adăugarea de bicarbonat de sodiu. Intre atacuri se admite carne o dată pe săptămână sau aceasta se reduce de tot. Prepararea cărnii se face prin fierbere. Alimentele bogate în glicocol trebuie evitate (gelatinele, colagenul, ficatul şi pereţii intestinului care se folosesc la învelişul cârnaţilor); bolnavilor trebuie să le administrăm un regim de slăbire. Acesta trebuie să fie vegetarian şi hipolipidic, la care se adaugă o cură de fructe (fragi cu puţin zahăr, cură de struguri sau citrice — lămâi, portocale sau grepfruturi). Gutosul trebuie să bea multe lichide. Băuturile alcoolice trebuie interzise, ca şi cafeaua şi ceaiul.
O complicaţie frecventă şi gravă a artrozelor este decalcifierea. In aceste cazuri, însă, carenţa de calciu este mai puţin importantă decât carenţa proteinică. Calciul trebuie administrat cu vitamina D3.
Regimul recalcificant este compus din alimente bogate în calciu şi proteine cu valoare biologică mare; laptele şi derivatele sale conţin calciu.
Gălbenuşul de ou, migdalele şi alunele, măslinele, smochinele, fasolea uscată, ceapa, varza albă conţin de asemenea cantităţi însemnate de calciu. Pâinea albă, pastele făinoase, cartoful, carnea conţin mai puţin calciu. Grăsimile, mai ales cele bogate în vitaminele A şi D, ajută absorbţia calciului din intestin. Excesul de lipide intestinale împiedică absorbţia calciului, situaţie pe care o întâlnim în steatoree, care se însoţeşte şi de demineralizare. Cerealele, prin fetina pe care o conţin, sânt decalcificante. Pâinea neagră, conţinând de şapte ori mai multă fetină, este contraindicată în osteoporoză; se recomandă pâinea albă, pastele făinoase şi fulgii de cereale. Spanacul, măcrişul şi ciocolata sânt interzise în reumatismul oxalic pe care îl întâlnim la persoanele slabe, cu tulburări digestive, deoarece excesul de oxalaţi formează în intestin oxalaţi de calciu insolubili, mărind astfel osteoporoza. Sarea se permite în cantitate mică.
