"Scutecele Domnului"

 

 

 

 

 

Ca de obicei, de sarbatori, televiziunile se intrec in a prezenta cioburi de traditie – ramasitele a ce a fost. Inainte de Craciun, pe N24 am vazut un material despre “scutecele Domnului”. Facusem si noi, eu si mama, cu doua zile inainte, un preparat care avea ca denumite alternativa, scutecele domnului. Celalalt nume (principalul) era “turte cu julfa” – le stiti din Creanga, nu?
Ei, daca nu le stiti, va povestesc eu ca e vorba de niste turte simple, faina-apa-sare, coapte pe plita si uscate, apoi inmuiate in zeama care ramine de la prepararea umpluturii. Despre umplutura asta e vorba – ea face diferenta intre retete, pe de o parte, si denumiri, pe de alta. “Adevarata” turta cu julfa se face cu seminte de cinepa, date prin piua, fierte in apa cu sare si zahar si strecurata. Practic, o spuma mai densa care se ridica la suprafata, si care se intinde pe turtele inmuiate inainte in restul de zeama. Turtele se cladesc frumos una peste alta, cu umplutura printre ele… ca un tort.
Si acum sa va intreb: va suna ceva ciudat in toata povestea asta? Nici mie. Doar atit ca reteta asta a disparut, nu e de gasit pe nicaieri – toate gospodinele din tara care mai fac “scutecele Domnului” umplu foile cu nuca macinata si stafide. Si, probabil, zahar. Orice referire la cinepa a disparut, din retetele moderne. Daca as fi paranoica, as crede ca e conspiratia asta, recenta, impotriva cinepii. Dar nu sint – pur si simplu cred ca s-a pierdut o traditie.