Istoria varzei murate
Varza murată este un aliment de bază al postului și al iernii, consumată așa proaspăt sau transformată în sarmale, garnituri, plăcinte sau rulade. Asezonată din belșug cu paprică, chimion și mărar,în perioadele lungi de iarnă, varza ne salvează de insuficiența de vitamine.
Construirea Marelui zid chinezesc (un șarpe din piatră desfașurat pe 1,5 mii de mile de-a curmezișul Asiei) a fost posibilă și datorită varzei murate, un aliment de bază în hrana sclavilor. Medicii chinezi recomandau ca muncitorii să fie hrăniți zilnic cu varză.
Varza pusă la murat, împreună cu mărar, leuștean, semințe de chimen și fructe de ienupar, dar și cu puțin orez și soia.
În urmă cu o mie de ani, din China rețeta a fost preluată de popoarele din Rusia, care aveau experiența în domeniu, punînd la murat ierburi salbatice.
Mai simandicoși, europenii au rămas cîtva timp în expectativă, jenați mai ales de mirosul murăturii, dar au capitulat în cele din urmă, apreciind-o la justa valoare. Un căpitan al flotei britanice, pe numele său James Cook, a introdus varza murată în meniul marinarilor de cursă lungă, salvandu-i astfel de avitaminoză.
