Numele de Nicolae vine din limba greacă, de la Nikolaos, şi înseamnă “victoria poporului”, fiind format din două cuvinte: nike, care înseamnă victorie (de la nikao - a invinge), si laos – popor. Noi avem în familie doi Nicolae, şi soţul, şi fiul meu, şi le doresc tot binele din lume. Le urez “La mulţi ani!” tuturor celor care poartă acest nume frumos (Nicoleta, Niculae, Nicolas, Niculin etc.), care la noi, la români, e de când lumea.
În fiecare an, în 6 Decembrie, îl sărbătorim pe Sfântul Nicolae, cel mai iubit şi mai popular dintre sfinţi. Cu toţii aşteptăm ziua asta, dar mai cu seamă copiii, deoarece, în seara zilei de 5 decembrie, Moş Nicolae, Miculaş sau Sân Nicoară, cum i se mai spune în unele zone ale ţării, vine pe furiş, nevăzut de nimeni, şi pune în ghetele copiilor cuminţi cadouri, iar în ghetele celor răi, lasă un băţ, sau o botă, cum i se spune în Maramureş.Sfântul Nicolae, se ştie că este protectorul şi ocrotitorul copiilor, al fetelor nemăritate, dar şi al celor nedreptăţiţi, sau condamnaţi pe nedrept. El a trăit în secolul III – IV, în localitatea Mira (azi Kocademre, Turcia) şi a rămas în sufletele oamenilor prin înţelepciunea lui, prin faptul că iubea nespus de mult oamenii, prin curajul, dar şi prin milostenia sa.
Se spune că în noaptea zilei de 6 decembrie, el a apărut în visul Împăratului Constantin şi a salvat astfel de la moarte trei bărbaţi condamnaţi pe nedrept, care urmau să fie executaţi a doua zi. El ocroteşte şi fetele nemăritate, după cum spune şi faimoasa legendă cum că era un om care avea trei fete necăsătorite. Din cauza sărăciei crunte în care trăiau, acesta hotătăşte să facă din casa lui un fel de “bordel” cum i se spune în zilele noastre, pentru că altfel ajungeau să moară de foame. Însă, Sfântul Nicolae, auzind despre ce gânduri are tatăl cu fetele lui, merse într-o noapte şi aruncă pe geamul casei o pungă cu galbeni de aur. Astfel, bărbatul a putut să-şi mărite prima fată, oferindu-i zestre. După un timp, când îi venise rândul la măritat şi celei de-a doua, Sfântul Nicolae veni şi lăsă la pragul uşii o altă punguţă cu galbeni. La cea de-a treia fată, tatăl, neştiind de unde provin banii de aur, hotărâ să stea de pândă toată noaptea la uşă şi la geamuri. Aşa că ierarhul Nicolae, care nu dorea să se ştie că el e cel care ajută fetele, se urcă pe acoperişul casei şi aruncă cel de-al treilea săculeţ pe horn, căzând într-o şosetă pusă la uscat. De aici vine obiceiul punerii cadourilor în şosete sau ghetuţe.
Obiceiul cu nuiaua vine de la faptul că se spune că Nicolae, pe atunci episcop, i-a dat o palmă ereticului Arie, care voia să dezbine biserica, susţinând că Isus nu este fiul lui Dumnezeu, ci doar un om care a avut puteri supraomeneşti. A rămas astfel în tradiţie ca cei neascultători să fie loviţi cu o nuia ruptă dintr-un măr. Acea nuia trebuia pusă în apă, iar dacă înflorea până la Crăciun, însemna că păcatulele i-au fost iertate. Se spune că de aici vine şi colinda “Florile dalbe, flori de măr”.Tot Moş Nicolae este cel care ne aduce iarna şi zăpada, scuturându-şi barba albă. La noi, în Maramureş, Moşul deja şi-a scuturat barba. Aseară a nins cu fulgi mici şi deşi, ca nişte steluţe argintii.
Sper că aţi fost buni şi ascultători, că v-aţi pregătit ghetuţele (după cum vedeţi, noi le-am pregătit), şi Moşul să vă aducă doar cadouri. Poate şi o nuieluşă, dar mică şi drăguţă.
