Obiceiuri de nunta

 

 

 

MARSUL NUPTIAL

Obiceiul dateaza din 1858, din timpul nuntii regale a printesei Victoria a Marii Britanii cu printul Frederick William al Prusiei. Aceasta a fost cea care a ales muzica pentru propria-i nunta. Ea aprecia lucrarile lui Mendelssohn si le venera pe cele ale lui Wagner. Foarte curând, miresele de toate categoriile din Marea Britanie adoptasera acest mars pentru nunta, instaurând o traditie a nuntilor din vest.

DOMNISOARELE SI CAVALERII DE ONOARE

Acest obicei dateaza din timpul anglo-saxonilor. Pentru a fura mireasa, mirele avea nevoie de ajutorul prietenilor, cei care erau numiti cavalerii mirelui. Ei se asigurau ca mireasa sa ajunga la biserica si apoi acasa la mire. De asemenea, mireasa era si ea ajutata de asa-numitele domnisoarele miresei. Deseori erau inclusi si copii în ceremonie, ca un simbol al inocentei.

MIREASA ÎN STÂNGA MIRELUI

Originile acestui obicei dateaza din acele timpuri în care mirele îsi rapea mireasa si trebuia sa se lupte cu ceilalti pretendenti ai acesteia. Pentru acest lucru, el trebuia sa-si tina mireasa cu mâna stanga, cu cea dreapta mânuind sabia.

AL PATRULEA DEGET DE LA MÂNA STÂNGA

Inelul de logodna al miresei este purtat pe mâna stânga, pe degetul de lânga cel mic. O credinta din Egipt spune ca prin degetul inelar trece "vena amoris", care reprezinta vena dragostei care face legatura directa cu inima.

VERIGHETA

Cercul reprezinta simbolul soarelui, al iubirii, al pamântului, al universului si al perfectiunii. Verigheta reprezinta promisiunea dragostei eterne, atât din partea mirelui, cât si din partea miresei. Verigheta se pune pe al patrulea deget de pe mâna dreapta, deoarece se considera ca acest deget facea legatura directa cu inima, fiind simbolul dragostei eterne si al devotamentului.

PRIMUL SARUT

Datând din timpurile Romane, sarutul reprezinta legatura legala dintre miri, este cel care sigileaza toate contactele. Nici o ceremonie nu era completa fara sarut. De fapt, era o perioada când logodna era nula fara acest sarut.

SPARGEREA PAHARULUI

Acesta este un obicei evreiesc care reprezinta distrugerea templului din Ierusalim.
De cele mai multe ori, cuplurile pastrau bucati din paharul spart la nunta într-o cutie.





JARTIERA
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori. Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

TORTUL DE NUNTA

În timpul Imperiului Roman exista o traditie ce azi, din fericire, nu se mai pastreaza. Mirele rupea tortul în doua în capul miresei. Acest gest simboliza dominatia barbatului asupra femeii.În zilele noastre se practica taierea tortului. Acest gest semnifica prima sarcina pe care noua familie o are de îndeplinit împreuna.
Unele traditii spun ca, la finalul receptiei, invitatilor sa li se ofere câte o bucata din tortul miresei ca amintire de la nunta. Noi, va recomandam, sa comandati torturi mici facute din acelasi blat cu tortul sau cu un design asemanator cu tortul mare.

FLORILE DE NUNTA SI ARUNCAREA BUCHETULUI

Florile reprezinta fertilitate, puritate, o viata noua si dragoste fara sfârsit.
Aruncarea buchetului îsi are originile în Anglia. Se credea ca mireasa poate transmite norocul sau si celorlalti nuntasi. Astfel, acestia încercau sa rupa bucati din rochia sau florile miresei. În încercarea de a scapa, aceasta îsi arunca buchetul în multime. Traditia spune ca femeia necasatorita, care reusea sa prinda buchetul, era cea care primea norocul miresei si urmatoarea care se marita.
FURATUL MIRESEI
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

ARUNCAREA OREZULUI SI A FLORILOR

Acest obicei se traduce prin dorinta nuntasilor ca mirii sa aiba o viata roditoare si împlinita împreuna. Orezul aruncat peste cei doi reprezinta speranta de fertilitate.

MIRELE TRECE PRAGUL CASEI CU MIREASA

Una dintre explicatii este aceea de a proteja mireasa de spiritele rele, care-i asteptau sub pragul usii.O alta explicatie dateaza din timpurile romane. Atunci se credea ca, daca mireasa se împiedica la intrarea în noua casa, purta ghinion casatoriei.