Experienţa personală – Sprâncene tatuate
De când mă ştiu mi-au plăcut sprâncenele subţiri şi frumos arcuite. Mă pensez de la 15 ani în acelaşi fel, deşi sprâncenele subţiri nu mai sunt la modă. Mi-au pensat sprâncenele nenumărate persoane, de la nepricepute (eu) la foarte pricepute (Ovidiu- fetele din Timişoara ştiu despre cine vorbesc). Şi totuşi am simţit întotdeauna că ceva lipseşte, că nu sunt perfecte.
Printr-o întâmplare fericită m-a întrebat Tele (naşul meu) dacă nu aş vrea să îmi tatueze sprâncenele, tocmai a primit un aparat special pentru sprâncene şi nu are pe cine să îl încerce. Bineînţeles că am fost de acord. Am trecut deci la detalii de pregătire a evenimentului. Tele este tatuator profesionist, dar nu mai tatuase niciodată sprâncene.
O să vă spun pe scurt care ar fi sfaturile pe care vi le-aş da:
- desenaţi-vă sprâncenele aşa cum aţi dori să arate, eu am preferat să îmi fie desenate de un make-up artist pentru mai multă siguranţă;
- radeţi-vă sprâncenele pe uscat să nu ştergeţi desenul (am încercat şi cu ele nerase şi rezultatul nu a fost uniform);
- nu vă tatuaţi cu negru nici dacă aveţi părul negru şi sprâncenele negre;
- oricine pretinde că vă tatuează fir cu fir vorbeşte prosti;
- oricine vă tatuează o sprânceană mai mult de 30 de minute nu ştie ce face;
- începeţi de la subţire spre gros! O sprânceana subţire poate fi oricând făcută mai groasă.
- după 30 de zile tatuajul se reface complet, se retuşează eventualele greşeli minore, nu ar trebui să mai coste mult această procedură, întrebaţi de la început să nu aveţi surprize.
- depinzând de la persoană la persoană tatuajul începe să se deschidă la culoare după un an de zile şi în 2 ani de zile este destul de estompat;
- dacă folosiţi exfolianţi tatuajul se va decolora mai repede;
- este nevoie de tuşuri speciale pentru sprâncene, tuşuri care în timp nu se fac verzi şi care nu rezistă pe piele mai mult de câțiva ani;
Cum s-a desfăşurat procedure:
Mi-au fost desenate sprâncenele. Am considerat că nu trebuie să le radă (deşi Tele a insistat), erau doar tunse foarte scurt. Cu puţină emoţie, din partea mea cel puţin, a început procedura de tatuare. Surpriză a fost foarte mare: nu mă durea deloc. Nu mi-a venit să cred. După 30 de minute am fost gata. Am făcut o pauză de 5 minute, după care a revenit pentru finisaje care au durat 5 minute.
După tatuare sprâncenele erau umflate şi dureroase puţin. Le-am tratat ca pe un tatuaj normal, le-am ferit de apă şi am aplicat kanamicină. A fost destul de dificil să nu le ud, dar am reuşit prin aplicarea unui strat gros de cremă pe ele, pe care îl îndepărtam cu un şerveţel după ce mă spălam pe faţă. După o săptămână a făcut o coajă subţire care se descuama neuniform, 2 zile au arătat cam ciudat sprâncenele cu zone mai închise şi mai deschide de culoare. După ce toată coaja a căzut singură sprâncenele erau vindecate total şi am avut voie să mă spăl pe faţă fără restricţii.
După o lună de zile am revenit pentru retuş, sprâncenele nu erau uniforme, nu iasă niciodată uniforme de prima dată, mai ales că nu le-am ras. A început să le tatueze şi s-a stricat aparatul. Tele mi-a propus să mă tatueze cu aparatul de tatuat clasic. Am acceptat, nu aveam altă soluţie. În afară de zgomotul mai pronunţat nu mi s-a părut mare diferenţă între cele două, nu pot spune că m-a durut mult mai tare. Dar cu siguranţă tatuajul a fost mult mai bine realizat, bineînţeles şi datorită faptului că erau rase sprâncenele. În 20 de minute eram gata. În următoarea săptămâna am luat-o de la capăt cu îngrijitul.
A trecut un an de atunci şi probabil că o să le retatuez curând, aş vrea să încerc o culoare mai închisă.
Avantajele sprâncenelor tatuate sunt evidente: arată exact aşa cum vă doriţi (să fiţi foarte atente la desenul iniţial), vă puteţi pensa singure acasă (eu mă pensez acasă), nu este nevoie de conturarea lor cu creioane sau farduri, nu este nevoie să le mai vopsiţi.
Dezavantaje: dacă nu sunt realizate bine va trebui să folosiţi exfolianti foarte des pentru a estompa greşelile. Costul nu este neglijabil (în Timişoara costă între 300 şi 500 de lei, 2 şedinţe incluse), dar dacă faceţi un calcul de diferenţa între pensat acasă şi pensat la salon vă daţi seama că sunt foarte apropiate costurile.
O să vă spun pe scurt care ar fi sfaturile pe care vi le-aş da:
- desenaţi-vă sprâncenele aşa cum aţi dori să arate, eu am preferat să îmi fie desenate de un make-up artist pentru mai multă siguranţă;
- radeţi-vă sprâncenele pe uscat să nu ştergeţi desenul (am încercat şi cu ele nerase şi rezultatul nu a fost uniform);
- nu vă tatuaţi cu negru nici dacă aveţi părul negru şi sprâncenele negre;
- oricine pretinde că vă tatuează fir cu fir vorbeşte prosti;
- oricine vă tatuează o sprânceană mai mult de 30 de minute nu ştie ce face;
- începeţi de la subţire spre gros! O sprânceana subţire poate fi oricând făcută mai groasă.
- după 30 de zile tatuajul se reface complet, se retuşează eventualele greşeli minore, nu ar trebui să mai coste mult această procedură, întrebaţi de la început să nu aveţi surprize.
- depinzând de la persoană la persoană tatuajul începe să se deschidă la culoare după un an de zile şi în 2 ani de zile este destul de estompat;
- dacă folosiţi exfolianţi tatuajul se va decolora mai repede;
- este nevoie de tuşuri speciale pentru sprâncene, tuşuri care în timp nu se fac verzi şi care nu rezistă pe piele mai mult de câțiva ani;
Cum s-a desfăşurat procedure:
Mi-au fost desenate sprâncenele. Am considerat că nu trebuie să le radă (deşi Tele a insistat), erau doar tunse foarte scurt. Cu puţină emoţie, din partea mea cel puţin, a început procedura de tatuare. Surpriză a fost foarte mare: nu mă durea deloc. Nu mi-a venit să cred. După 30 de minute am fost gata. Am făcut o pauză de 5 minute, după care a revenit pentru finisaje care au durat 5 minute.
După tatuare sprâncenele erau umflate şi dureroase puţin. Le-am tratat ca pe un tatuaj normal, le-am ferit de apă şi am aplicat kanamicină. A fost destul de dificil să nu le ud, dar am reuşit prin aplicarea unui strat gros de cremă pe ele, pe care îl îndepărtam cu un şerveţel după ce mă spălam pe faţă. După o săptămână a făcut o coajă subţire care se descuama neuniform, 2 zile au arătat cam ciudat sprâncenele cu zone mai închise şi mai deschide de culoare. După ce toată coaja a căzut singură sprâncenele erau vindecate total şi am avut voie să mă spăl pe faţă fără restricţii.
După o lună de zile am revenit pentru retuş, sprâncenele nu erau uniforme, nu iasă niciodată uniforme de prima dată, mai ales că nu le-am ras. A început să le tatueze şi s-a stricat aparatul. Tele mi-a propus să mă tatueze cu aparatul de tatuat clasic. Am acceptat, nu aveam altă soluţie. În afară de zgomotul mai pronunţat nu mi s-a părut mare diferenţă între cele două, nu pot spune că m-a durut mult mai tare. Dar cu siguranţă tatuajul a fost mult mai bine realizat, bineînţeles şi datorită faptului că erau rase sprâncenele. În 20 de minute eram gata. În următoarea săptămâna am luat-o de la capăt cu îngrijitul.
A trecut un an de atunci şi probabil că o să le retatuez curând, aş vrea să încerc o culoare mai închisă.
Avantajele sprâncenelor tatuate sunt evidente: arată exact aşa cum vă doriţi (să fiţi foarte atente la desenul iniţial), vă puteţi pensa singure acasă (eu mă pensez acasă), nu este nevoie de conturarea lor cu creioane sau farduri, nu este nevoie să le mai vopsiţi.
Dezavantaje: dacă nu sunt realizate bine va trebui să folosiţi exfolianti foarte des pentru a estompa greşelile. Costul nu este neglijabil (în Timişoara costă între 300 şi 500 de lei, 2 şedinţe incluse), dar dacă faceţi un calcul de diferenţa între pensat acasă şi pensat la salon vă daţi seama că sunt foarte apropiate costurile.
